vineri, 15 octombrie 2010

O naţiune fără viitor

Sursa fotografiei: www.grigoruta.com
          Deschid televizorul, arunc o privire fugitivă asupra posturilor româneşti de televiziune şi nu observ nimic remarcabil. Aceleaşi emisiuni de prost-gust, ştiri al căror conţinut negativ te îngrozesc, “personalităţi” a căror cultră generală este lacunară sau lipseşte cu desăvârşire. Totul decurge după un şablon prost construit – un chici- şi pare-se că-i imposibil de înlocuit. Închid televizorul şi răsfoisec un ziar ale cărui pagini sunt pline de articole cu un continut usor tendenţios şi licenţios, însoţite bineînţeles de imagini nu tocmai potrivite. Încerc să găsesc măcar un singur rând care să aducă aminte de cultură, însă rezultatul este dezamăgitor. Ies afară, aruncându-mi privirea în stânga şi-n dreapta observând tineri ce folosec un vocabular vulgar. Nimic nu pare că în România aceasta mică, cenuşie, aflată la marginea civilizaţiei (făcând o paranteză, civilizaţia vine peste noi dar parcă refuzăm s-o îmbrăţişăm) ar mai exista valori ce merită promovate. 
          Stau uneori şi mă gândesc: de ce societatea românească are (sau cel puţin aşa văd eu lucrurile) o repulsie faţă de tot ceea ce-i considerat frumos, valoros? Rare sunt cazurile în care mai este promovată intelectualitatea - în special cea venită din rândurile tinerilor – în cadrul mass-media. Consider că unul din vinovaţii pentru devalorizarea societăţii este presa scrisă si audio-vizuală, căci aceste mijloace de comunicare au puterea de a influenţa negativ. Nu zic că nu există o nişă bazată pe publicaţii culturale, dar este insignifiantă.  
          Marile trusturi media ar trebui să-şi rezerve mai mult spaţiu pentru artă, teatru si să lase un pic în spate dorinţa aceasta, arzătoare a câştigului financiar prin orice mijloace. De multe ori aud jurnalişti făcând comparaţii şi comaraţii între noi şi alte naţiuni, între gradul nostru de civilizaţie şi al altora, dar nu fac nimic în a da un imbold ridicării nivelului de cultură, căci numai prin valoare o naţiune se poate dezvolta armonios şi  a se  menţine la un nivel ridicat al standardelor cultural-artistice. 
          Fără intelectuali, valori demne de urmat suntem fără viitor. Însă lucrul cel mai dureros este acela că statul, singura instituţie care ar putea stopa această stare de degradare a mediului social în care trăim nu face absolut nimic în acest sens. Uşor dar sigur ne îndreptăm către un drum ce duce spre nicăieri.