duminică, 27 noiembrie 2011

Moneda euro muribundă, dar la noi totuși este puternică

Sursa fotografiei: www.zeustv.ro

 De vreo două-trei zile mai toate mijloacele de comunicare în masă citează pe mai marii analişti economici care urlă că moneda euro este pe cale să se prăbuşească. Unii mai pesimişti decât alţii spun chiar că aceasta nu va apuca Crăciunul.
         Dacă lucrurile stau aşa cred că mulţi se întreabă de ce la noi nu se observă, ci din contră chiar nu mai conteneşte să tot aibă o evoluţie ascendentă. Ar fi foarte mulţi factori care menţin moneda europeană la un nivel ridicat, însă ceea ce mă frapează este că BNR-ul nu prea mai mişcă pentru a nu o lăsa-o să se tot ducă. Iar ca totul să fie și mai frumos statul sau mai bine zis cine-l administrează - guvernul – face tot posibilul ca la fiecare sfârșit de lună cursul euro-leu să fie tot mai mare. De ce? Păi explicaţia este destul de simplă: statul, deși nu se mai împrumută de la FMI, are în continuare nevoie de bani pentu a-si plăti datoriile către populaţie și pentru a face acest lucru se finanţează de pe pieţele bancare externe sau interne. Adică se împrumută în euro dar plăţile le face în moneda naţională – leul, așa că are tot interesul ca atunci când are loc schimbul valutar (euro schimbat în leu) să vândă euro la un preţ cât mai mare și hopa...credeţi-mă că la sumele destul de mari tranzacţionate de stat se observă un surplus de pe urma lor.
         Acum mulţi ar spune - printre care si eu până la un punct -  că este o mișcare inteligentă, dar cu ce preţ? Unul destul de mare – să ai instabilitate pe piaţa valutară nu-i chiar tocmai OK.

joi, 17 noiembrie 2011

Domino cu 27 de piese?

Sursa fotografiei: www.ziare.com
        Uniunea Europeană este în momentul de faţă ca un domino ale cărei piese se află pe un butoi cu pulbere ce stă să facă poc. Mă întreb oare cine va aprinde fitilul şi va face ca undele exploziei să pună la pământ toate piesele? Multe din statele componente se află cu-n picior în colaps şi încă pe atâtea îşi prevestesc aceeaşi soartă. După Italia, „Ungaria este acum cea care a atins punctul de fierbere având în vedere situţia propriei monede – o depreciere ce a mărit datoria externă a acestei ţări la un maximum istoric” – aceasta fiind o ştire ce a fost pe prima pagină a multor publicaţii economice. Pare-se că astfel de cazuri nu se mai sfârşesc ci, chiar se intensifică creând panică printre angajaţi, angajatori şi nu numai. Şi cum UE nu se află pe o insulă izolată ci într-o piaţă globală presimt că „ciuma asta bubonică” numită criză va fi omniprezentă mult timp de acum înainte ducând la complicaţii şi mai urâte de atât.

luni, 14 noiembrie 2011

Italienii dau petreceri

Sursa fotografiei: www.diaspora.businesslive.ro

            ...bunga-bunga
Iar factura când soseşte,
Uniunea le-o plăteşte
Că lor nu le mai permite
                        ...punga
            Eh, cam aşa stau lucrurile în momentul de faţă prin minunata noastră Unuine Europeană. Acum o primă întrebare ar suna în felul următor: bine, bine dar ce ne pasă nouă românilor, că mai mereu am fost pe lângă UE? Da, suntem pe afară doar în capul nostru prin faptul că nu vrem să ne integrăm, (să profităm cât mai putem de fodurile ce ne sunt oferite pentru a ridica economia de pe butuci) însă asta nu înseamnă că nu vom fi afectaţi de evenimentele din Grecia sau mai nou de trilioanele de euro pe care Italia le are, însă ca datorii. Iată cum dintr-o întrebare se formează altele: cum, cât, când ne va afecta. Răspunsurile le vom primi doar cu trecerea timpului căci pare-se că nimeni nu are predicţii economice pertinente.

11.11.11

Sursa fotografiei: www.jurnaluldevrancea.ro

            Au trecut trei zile de la apocalipsa ce era prevăzută să vină de multi profeţi si clar-văzători şi pare-se că suntem vii şi nevătămaţi, astfel am mai marcat încă una din multe altele şi cu siguranţă că vom mai marca de două ori mai multe, cel puţin până la data de 21 decembrie 2012. Ceea ce mi s-a părut cel mai amuzant este că eu am relansat blogul chiar acum trei zile. Eh şi se pare că va fi de bun augur şi nicidecum ceva fatidic.
            Un lucru şi mai interesant este că această isterie legată de sfârşitul lumii se transformă puţin câte puţin într-o adevărată industrie: nu-i an în care să nu avem cel puţin un film cu o astfel de temă, emisiuni care vor avea audienţă doar dacă spun într-o formă amuzantă, bineînţeles despre  „the end of the world”, chiar şi publicitatea profită de aceeasta pentru a face remarcate diverse produse sau servicii. Ca mulţi altii voi încheia si eu într-o formă umoristă: să prindeţi cât mai multe sfârşituri...ale lumii!

vineri, 11 noiembrie 2011

Anonimul din agora

                   După multe ore de muncă în care am planificat fiecare unitate din structura blogului, pot spune că acesta este gata, încă o dată, de lansare. De fiecare dată când spuneam că voi fi foarte atent ca acesta să funcţioneze foarte bine, că voi avea grijă să scriu articole care să genereze trafic şi să-l fac cât mai cunoscut, după o perioadă destul de scurtă îl abandonam. Motivele îmi sunt necunoscute.   Da, sună destul de straniu, dacă eu, deţinătorul, nu ştiu de ce nu voiam să mai scriu, de ce acum aş avea motive să continui? Totuşi niciodată două perioade nu sunt la fel. Există întotdeauna un element care să facă diferenţa. Aşa cred că se întâmplă şi acum: a apărut acel declanşator care să mă facă să nu mai renunţ prea curând la a mai scrie.
                Lăsând deoparte trecutul, iată deci o scurtă prezentare a ceea ce voi vrea să fie acest blog. În ansamblu voi prezenta lucruri generaliste, însă structurate în cinci teme principale: Persuasiune şi manipulare, Negocierea puterii, In the city, Pulsul culturii şi I hate the world. Pe lângă acestea vor exista şi anumite campanii ce vor avea o structură asemănătoare activităţilor de Social responsability desfăşurate de marile corporaţii ca parte a programelor de Comunicare şi Relaţii Publice.Gata cu descrierile, încep activitatea!