Televiziune după televiziune

Sursa fotografiei: www.digi24.ro

       Spuneam acum câteva zile că s-a (re)lansat cu fast o tembeliziune căreia nu-i dau mari șanse de supravieţuire: TVH2.0. Iată că a venit timpul ca și cei de la RDS&RCS să-și redenumească una din cele câteva televiziuni pe care le păstoresc. Așa că vechea inepţie 10TV se va transforma într-un post respectabil de știri – Digi24 care va emite în HD și va intra în eter începând cu data de întâi martie. Dacă atunci când m-am conectat la internet și am deschis browser-ul, nu eram redirecţionat (că de, dacă le sunt client, așa fac ei de fiecare dată când au chef să-și mai promoveze vreun produs/serviciu) către site-ul postului nici că nu i-aș fi dat vreo atenţie.

         La prima vedere pare a fi formată dintr-o echipă tânără și profesionistă care dorește să ofere informaţii despre evenimente așa cum ele au avut loc, fără a distorsiona în vreun fel realitatea. Chiar aș fi rămas cu această impresie dacă nu mă documnetam putin despre post, dar nu a fost să fie așa.

Sursa fotografiei: www.digi24.ro

         Ceea ce mi se pare foarte suspect este faptul că ei au declarat CNA-aului, atunci când s-au dus să-și depună cererea de obţinere a licenţei audiovizuale, că nu vor difuza publicitate. Așa că mă întreb eu, cum mama dracului vor supravieţui? Şi să nu-mi spună mie că se transformă într-un fel de ONG care pledează pentru o presă corectă, impartială, bla,bla,bla că nu-i cred. Ştiu foarte bine că economia spune că orice entitate cu statut de instituţie își are ca principal obiectiv obţinerea unor venituri, dacă nu pentru profit cel puţin pentru întretinere, așa că-mi rămâne-n minte doar ideea că va fi aservită unei coloraturi politice.

         Cu toate aceste, să le zic hibe, nelămuriri, trebuie să plec de la premisa de corectitudine, a lor, faţă de publicul căruia i se va adresa și că până la proba contrarie nu trebuie să las loc de informaţii seculative.

Posibilităţi infinite?!

          De foarte multe ori stau și mă întreb dacă voi avea vreodată ocazia să pot spune că într-adevăr România a ajuns la un nivel de care să fiu mândru. Ştiu, fraza anterioară sună ca și cum ar fi foarte departe de realitate/futuristă, dar totuși cetăţenii acestei naţiuni nu s-au săturat de starea actuală, incompatibilă unui trai civilizat?

         De vreo douăzeci și ceva de ani suntem într-o comă profună iar orice încercare de a ieși din siuaţia aceasta este imediat reprimată, asta dacă a existat vreo una. Pare ireal că încă nu reușim să ne rupem de deceniile în care am fost sub „auspiciile” comuniste și că, deși în acea epocă existau nenumărate piedici care ne afectau fizic dar mai ales psihic, nu suntem în stare să evoluăm. Mai grav este că prin acţiunea și mentalitatea celor care au trăit o bună parte din viaţă în acele timpuri deloc bune, înfânează posibilităţile copiilor de a avea parte de un viitor mai bun. Da, căci copiii sunt cei care vor reprezenta ţara mânie și dacă în momentul de faţă nu li se oferă șansa a învăţa într-un sistem performant vor face ceea ce fac acum cei cu putere de decizie.

         Personal, pledez în continuare pentru cultură, chiar dacă acum aceasta pare-se că-i o chestie așa, învechită, fără importanţă. Avem nevoie de aceasta căci doar prin însușirea unor bagaje consistente de cunoștinţe vom putea să facem diferenţa între persuasiune, manipulare și obedinenţă, dar și să fim în stare să stopăm atare acţiuni. Cunoașterea îţi oferă posibilităţi infinite și capacitatea de a lua singur decizii cu consecinţe pozitive. Şi totuși sistemul de învăţământ românesc se încăpăţânează să meargă contra curentului, a evoluţieie, a reformei și să scoată adepţi ai inculturii pe bandă rulantă. În asemenea condiţii eu stau și mă întreb: pe când o schimbare?

Premiile Oscar 2012

Sursa fotografiei: www.digitalspy.co.uk

        De câţiva ani mi-am făcut un obicei ca atunci când sunt decernate premiile Oscar să urmăresc acest eveniment care de altfel este foarte mediatizat și cu milioane de telespectatori din întreaga lume. Este interesant modul de desfașurare, dar cel mai mult îmi place umorul care parcă plutește peste tot în aer, în acele momente.

În dimineaţa aceasta însă, nu am auzit ceasul când a sunat și am pierdut cea de-a 84-a ediţie așa că primul lucru pe care l-am făcut când m-am trezit a fost de a deschide televizorul, radioul, de a intra pe net pentru a afla cine si-a mai adăugat în colecţia de premii o statuetă aurită. Deși anul acesta a fost destul de ușor de prevăzut cam cine va pleca acasă cu râvnitul premiu am fost totuși curios câte filme din cele nominalizate de mine au ieșit învingătoare. Iată și lista cu învingătorii:

Cel mai bun film: "The Artist"

Cel mai bun regizor: Michel Hazanavicius ("The Artist")

Cea mai bună actriţă în rol principal: Meryl Streep ("The Iron Lady")

Cel mai bun actor în rol principal: Jean Dujardin ("The Artist)

Cel mai bun actor în rol secundar: Christopher Plummer ("Beginners")

Cea mai bună actriţă în rol secundar: Octavia Spencer ("The Help")

Cel mai bun film într-o limbă străină: "Nader and Simin, A Separation" (Iran)

Cel mai bun film de animaţie: "Rango" de Gore Verbinski

Cel mai bun scenariu adaptat: "The Descendants" (Alexander Payne, Nat Faxon, Jim Rash)

Cel mai bun scenariu original: "Midnight in Paris" (Woody Allen)

Cea mai bună regie artistică: "Hugo" (Dante Ferretti, Francesca Lo Schiavo)

Cea mai bună imagine: "Hugo"(Robert Richardson)

Cel mai bun montaj: "The Girl with the Dragon Tattoo" (Kirk Baxter şi Angus Wall)

Cele mai bune costume: "The Artist" (Mark Bridges)

Cel mai bun machiaj: "The Iron Lady" (Mark Coulier, J. Roy Helland)

Cele mai bune efecte vizuale: "Hugo" (Robert Legato, Joss Williams, Ben Grossmann, Alex Henning)

Cea mai bună coloană sonoră: "The Artist" (Ludovic Bource)

Cel mai bun cântec: "Man or Muppet" din "The Muppets" - Bret McKenzie

Cel mai bun mixaj de sunet: "Hugo" (Tom Fleischman, John Midgley)

Cel mai bun montaj de sunet: "Hugo" (Philip Stockton, Eugene Gearty)

Cel mai bun lungmetraj documentar: "Undefeated", de TJ Martin, Dan Lindsay şi Richard Middlemas

Cel mai bun scurtmetraj documentar: "Saving Face", de Daniel Junge şi Sharmeen Obaid-Chinoy

Cel mai bun scurtmetraj de ficţiune: "The Shore", de Terry George şi Oorlagh George

Cel mai bun scurtmetraj animat: "The Fantastic Flying Books of Mr. Morris Lessmore", de William Joyce şi Brandon Oldenburg

*Notă: sursa listei este:www.adevarul.ro

De azi suntem mai informaţi

Sursa fotografiei: www.paginademedia.ro

         Sau, cel puţin așa ar trebui să se întâmple, având în vedere că aseară s-a relansat cu multe surle, tobe și alte instrumente muzicale, fosta televiziune –TVRM- a trustului de presă al Universităţii Spiru Haret. Actualmente, numindu-se TVH2.0, noul mijloc de comunicare audio-video vrea să devină într-un timp relativ scurt unul din stâlpii de rezistenţă ai presei românești libere și imparţiale. Deci, nicidecum nu va fi aservită vreo unei clase politice sau altor grupuri de interese.

         Sună bine ceea ce am scris mai sus, nu? Cu părere de rău, dar mă tem că nu va fi așa nici pe departe. De ce cred acest lucru rămâne să argumentez în rândurile următoare.

        Consider că primul handicap cu care pornește la drum este chiar numele: TVH2.0 (se citește TeVe Haș doi punct zero). Drace, cred că au fost beţi responsabilii de numele tembeliziunii. Într-o lume în care concurenţa este tot mai acerbă (da, oricât ar părea - să zicem - de filantropic un proiect, dacă acesta nu are o denumire care să-i permită să fie cât mai ușor de reţinut publicurilor cărora se adresează, este sortit eșecului încă de la început) o atare gafă nu face nimic altceva decât să dea posibilitatea adversarilor să te calce pur și simplu în picioare. Până la urma urmei trusturile de presă se comportă și ele ca oricare alt produs/serviciu. Iar dacă tu nu ești în stare să pornești cu o imagine bună, puternică care să facă posibilă detașarea de ceilalţi, muncești degeaba.

         Alte hibe ar mai fi: grafica logo-ului, lipsa unei promovări în social media, o grilă de programe săracă și tâmpită de-a dreptul. Nu mai spun că aseară când mi-am aruncat și eu privirea din curiozitate asupra postului cu pricina, am observat o mare lipsă de profesionalism din partea celor care moderează emisiunile. Iată că lista ar putea continua și ar fi redundant să mă apuc să explic fiecare punct în parte.

      În concluzie: aș fi preferat ca evenimentul mai sus menţionat să nu fi avut loc – știu, o contradicţie cu titlul. Este adevărat că prezenţa a cât mai multor televiziuni, ziare, agenţii de presă etc. etc. este de lăudat și trebuie încurajat, dar să aibă ca scut profesionalismul.

ACTA: ciuma internetului?!

Sursa fotografiei: www.yoda.ro

      Vorbit-au mulţi despre Anti-Counterfeiting Trade Agreement sau pe românește Acordul comercial de combatere a contrafacerii și cu siguranţă vor vorbi în continuare despre cât de nociv este acesta pentru libertatea de exprimare și nu numai - chiar ajungându-se să se precizeze că-i un atac la fundamentul Drepturilor Omului. Așa că nu are rost să mai dau și eu curs unor deztateri cu privire la acest lucru și nu voi critica, dar nici nu voi fi de acord cu această propunere pe care multe ţări au adoptat-o cu braţele deschise. De ce? Pentru că, deși corpul de lege este disponibil pe internet, nu am cunoștinţele juridice necesare pentru a avea o opinie obiectivă.

         În altă oridine de idei, voi rămâne încrezător că autorităţile care sunt în măsură să analizeze atare situaţie vor fi în stare să stopeze, în cazul în care se va întâmpla, orice modalitate de a reduce la tăcere indivizii care vor să se exprime liber.

         Sper că vom naviga în continuare liberi, pe oceanul „WWW” fără iceberg-urile cenzurii și că nu vom eșua printr-un capăt de fibră optică.

Am revenit

Vinerea trecută, după ce am suţinut ultimul examen, mi-am zis că trebuie să fac o pauză. Simţeam nevoia să-mi încarc bateriile. Şi cum aș fi putut altfel, dacă nu fugind de jungla din București? Așa că mi-am pus rucsacul în spate și am pornit către meleagurile natale – Giurgiu. Ajuns acasă, cu toate neajunsurile pricinuite de vremea nefavorabilă: nu tu internet (de fapt ca să fiu corec - o oră da, trei ba), nu tu energie electrică (dar cât să te ţină și bateria laptopului?), nu tu semnal la telefon (aici chiar nu am ce adăuga, doar multă sănătate celor de la Vodafone); chiar mi-a plăcut. A fost o deconectare aproape totală de tot ceea ce te face să-ţi arunci ţigla de pe mansardă. M-am bucurat ca un copil de zăpada imaculată și de liniștea caracteristică provinciei.

          Toate bune și frumoase până la-ntoarcere – luni, când în mod normal un drum european de 60 kilometri îl străbaţi în mai puţin de o oră. Am zăcut trei ore și ceva în autocar și tot timpul îmi venea să fredonez versurile lui Dan Spătaru – bineînteles un picuţ modificate: Drumurile noastre toate...Vor fi oare destupate?

Drumurile și omătul...fericirea

         Poate că nu ar fi trebuit să plec tocmai când lucrurile se-nrăutăţeau, dar era cod galben și se circula în conditii de iarnă. Asta nu înseamnă că dacă meteorologii spoisc harta ţării în toate culorile, firmele de dezăpezire trebuie să stea și să aștepte ca să înceteze ninsoarea. Iar după multe ore de la căderea ultimului fulg de nea să mișune și ele firav, fără pic de îndrăzneală.

House M.D. pune punct după opt sezoane

Am aflat despre acest serial în urmă cu vreo doi-trei ani, atunci când TVR1 a hotărât să-l difuzeze la noi. Ţin minte că am fost sceptic cu privire la acesta căci de regulă Televiziunea Publică nu face cele mai „fericite” alegeri în materie de programe de televiziune. Cu toate acestea am zis să risc...până la urmă nu pierdeam nimic, dar cu siguranţă aș fi perdut un foarte bun serial dacă nu-l urmăream. Devenisem un mare fan implicit al TVR-ului pentru alegerea făcută până-ntr-o zi când pe ne pusă masă s-a sistat redarea lui. Așa că o bună perioadă nu l-am mai urmărit. Am revenit la el acum vreo două luni uitându-mă zi de zi la câte un episod poate chiar două când aveam timp.

Sursa fotografiei: www.cinemarx.ro

Mi se pare genial și tocmai când a început să-mi placă și mai mult, aproape obsedat, aflu că sezonul 8 este ultimul. Eh, eu sunt pe la episodul 3 al sezonului 7 așa că mai am ceva până capăt, dar ce fac eu când ajung la final? Nu știu dacă am să mai urmăresc cu atâta ardoare un serial. Îmi place de la scenariu, coloană sonoră, jocul actoricesc până la cele mai mici detalii din secvenţele acestuia. Cu siguranţă că muţi fani vor fi trișiti când producătorii vor pune punc.

Sursa fotografiei: www.cinemarx.ro

Domn’e, avem guvern!

Sursa fotografiei: www.observatorcultural.ro

     PDL poate dormi liniștit la noapte, cabinetul Ungureanu a primit votul de-ncredere din partea Parlamentului. Să vedem ce va face această mărie cu noua sa pălărie. Sincer să fiu mă așteptam ca astăzi, în Plen, să fie un circ mai mare ca reprezentaţia Saltimbanco a Cirque du Soleil. Cu toate acestea, surprize au fost, dar de altă natură: amabilitatea prea făţișă a lui Ponta.

        În orice caz, atât demiterea și investirea unui guvern cu oameni noi/proaspeţi care nu au mai avut până acum o viaţă politică foarte pregnantă, dar cu o „experienţă” în spate destul de bună pentru a lua-n mâini hăţurile ministerelor, reprezintă pentru PDL un plus de imagine. Sau cel puţin așa gândesc ei.

      Legat de intervenţia lui Ponta, cam același gând a avut și acesta: să arate alegătorilor că în frunte cu el, USL sprijină proiectele într-adevăr importante și legale – doar guvernul să vrea să aibă idei bune.