NOUL PROFI...CE MORBID?!

     Haide bre c'am trăit s-o văd și p’asta. În goana după atragerea a cât mai multor clienţi, unele companii își asumă riscuri enorme, punând în aplicare strategii de marketing care de cele mai multe ori nu își ating scopul. Așa este și cazul noii campanii de promovare a magazinelor Profi. Reclamele care rulează de câteva zile pe TV arată neprofesionalismul de care dă dovadă nu firma în sine, ci cei în care și-au îcredinţat administrarea imaginii.

      E recomandat ca niciodată să nu te lași în totalitate pe mâna agentiilor de publicitate că ai șanse mari ajungi în derizoriu sau cel puţin așa se-ntâmplă pe la noi. Mă dacă n-ai imaginaţie stai în banca ta și dă posibilitatea publicitarilor profesioniști să lucreze.

Această Conspiraţie Trebuie Anihilată

Sursa fotografiei: www.cotidianul.ro

    Înr-unul din articolele precedente în care am vorbit despre prea blamata lege pe care un conglomerat de state dorește s-o adopte, am spus ca nu voi zăbovi foarte mult asupra unui asemenea subiect. Dar cum este bine ca niciodată să nu spui niciodată, eu am fost un picuţ ambiguu și am lăsat o portiţa deschisă pentru a putea reveni și altă dată.

Eh, dar să las pălăvrăgeala și să trec la subiect. Am citit zilele acestea una din cele mai mari stupidităţi despre acordul mai sus menţionat: dacă în iunie este semnat și implementat, una din consecinţele acestuia va fi aceea că ești pasibil de închisoare dacă spre exemplu, postezi pe facebook imagini video și fotografii de la un partty ca să arăţi tuturor cât de fun a fost. Asta pentru că în imaginile acelea se regăsesc diverse logo-uri ale unor corporaţii sau sunetul unei melodii pentru care tu nu ai drepturile de autor. Sau nu ţi s-a dat acordul de către o companie să te pozezi cu un tricou care are imprimat logo-ul său cât toate zilele.

Yui Doamne, ce mă doare capul când aud așa prostie. Păi niciodată nu are să facă Adidas sau Nike așa ceva. O formă de publicitate este tocmai ceea ce faci tu pe facebook: arăţi ce imbrăcăminte bună ai purtat tu la nu știu ce eveniment. Astfel văd si altii și poate că-și vor lua și ei ceva de la firma X. 

Consider în continuare că ACTA își are hibele ei si că dacă acestea nu sunt îndepărtate nu trebuie să fie pusă-n parctică. Cu toate acestea nu trebuie să transformam totul într-o isterie, o denaturare a lucrurilor din care să nu mai putem ieși. Căci până la urmă nu o frază poate dărma o democraţie ci haosul creat de indivizii care o interpretează.

         De la dictatură la libertate dar și libertate la dictarură nu-i decât un pas, însă educaţia este cea care va face posibilă, (în primul caz) trecerea la democraţie; și o informare clară fără a provoca panică este firicelul care nu permite instalarea unei cenzuri în al doilea caz.

Învăţa-vor elevii ceva, în faţa tembelizorului?

Sursa fotografiei: www.evz.ro

       Din tolba Ministerului Educaţiei, plină ochi cu experimente făcute pe elevi, am extras unul destul de neînsemnat: „Şcoala Discovery”. Această, să-i zic chestie, a fost pusă-n practică pe la începutul acestui an și presupune a face studiul mai atractiv pentru elevi. Pe scurt, de-a lungul celui de-al II-lea semestru, 7 zile din 7 vor fi difuzate pe canalul de televiziune Discovery Channel, câteva zeci de ore de documentare care, de altfel, sunt special adaptate pentru a corespunde programei școlare în vigoare, a claselor VIII-XII; documentare al căror continut vor fi dezbătute la îndemnul ministerului – deci nu obligă -  în sălile de clasă.

Ceea ce mă intrigă pe mine este faptul că în afara celor 120 de școli unde programul este impus (se monitorizează eficienţa acestuia), în restul înstituţiilor de învăţământ preuniversitar, elevii care au habar de așa ceva sunt foarte puţini pentru că pur și simplu nu s-a distribuit informaţia.

         EU știu un lucru, dacă experimentul are succes acesta se va dispersa la nivel naţional și ar fi foarte corect ca elevii să aibă habar de ceea ce-i va aștepta: înveţi în clasă si acasă repeţi cu tembelizorul. Sunt conștient că are hibe, dar decât să caște ochii la niște tâmpenii date pe posturile românești, mai bine vizionează ceva din care au și ce învăţa.

         În fine, dacă citești toate informaţiile de pe site-ul scoala.discovery.ro iţi vei da seama că în principu ideea e bună, dar va fi el corect implementat? Va fi posibilă adaptarea acesteia (da, în SUA este un adevărat succes) sistemului românesc de învăţământ? Sau mai bine să lase dracului de-o parte testele astea futuriste și să pună mâna să renoveze clădirile unde-nvaţă copiii?

         În seria întrebărilor fără răspuns mai adaug una: să presupunem că inspectoratele scolare și-ar fi făcut datoria de a informa elevii să vizualizeze documentare – elevii ar urmări seria de documentare sau tot cancaniadele-s mai atractive?

         Într-un final aș vrea să felicit Network Discovery pentru faptul că-și pun la dispoziţie materialele educative fără a avea vreun interes financiar – este un parteneriat noneconomic cu statul.

Semne de primăvară

Sursa fotografiei: www.gradinamea.ro

        

     Azi este întâi martie așa că este un bun prilej să le transmit femeilor următoarea urare: să aibă parte de o primăvară cât mai frumoasă, pură ca și petalele unui ghiocel și plină de viaţă ca verdele frunzelor sale.

Televiziune după televiziune

Sursa fotografiei: www.digi24.ro

       Spuneam acum câteva zile că s-a (re)lansat cu fast o tembeliziune căreia nu-i dau mari șanse de supravieţuire: TVH2.0. Iată că a venit timpul ca și cei de la RDS&RCS să-și redenumească una din cele câteva televiziuni pe care le păstoresc. Așa că vechea inepţie 10TV se va transforma într-un post respectabil de știri – Digi24 care va emite în HD și va intra în eter începând cu data de întâi martie. Dacă atunci când m-am conectat la internet și am deschis browser-ul, nu eram redirecţionat (că de, dacă le sunt client, așa fac ei de fiecare dată când au chef să-și mai promoveze vreun produs/serviciu) către site-ul postului nici că nu i-aș fi dat vreo atenţie.

         La prima vedere pare a fi formată dintr-o echipă tânără și profesionistă care dorește să ofere informaţii despre evenimente așa cum ele au avut loc, fără a distorsiona în vreun fel realitatea. Chiar aș fi rămas cu această impresie dacă nu mă documnetam putin despre post, dar nu a fost să fie așa.

Sursa fotografiei: www.digi24.ro

         Ceea ce mi se pare foarte suspect este faptul că ei au declarat CNA-aului, atunci când s-au dus să-și depună cererea de obţinere a licenţei audiovizuale, că nu vor difuza publicitate. Așa că mă întreb eu, cum mama dracului vor supravieţui? Şi să nu-mi spună mie că se transformă într-un fel de ONG care pledează pentru o presă corectă, impartială, bla,bla,bla că nu-i cred. Ştiu foarte bine că economia spune că orice entitate cu statut de instituţie își are ca principal obiectiv obţinerea unor venituri, dacă nu pentru profit cel puţin pentru întretinere, așa că-mi rămâne-n minte doar ideea că va fi aservită unei coloraturi politice.

         Cu toate aceste, să le zic hibe, nelămuriri, trebuie să plec de la premisa de corectitudine, a lor, faţă de publicul căruia i se va adresa și că până la proba contrarie nu trebuie să las loc de informaţii seculative.

Posibilităţi infinite?!

          De foarte multe ori stau și mă întreb dacă voi avea vreodată ocazia să pot spune că într-adevăr România a ajuns la un nivel de care să fiu mândru. Ştiu, fraza anterioară sună ca și cum ar fi foarte departe de realitate/futuristă, dar totuși cetăţenii acestei naţiuni nu s-au săturat de starea actuală, incompatibilă unui trai civilizat?

         De vreo douăzeci și ceva de ani suntem într-o comă profună iar orice încercare de a ieși din siuaţia aceasta este imediat reprimată, asta dacă a existat vreo una. Pare ireal că încă nu reușim să ne rupem de deceniile în care am fost sub „auspiciile” comuniste și că, deși în acea epocă existau nenumărate piedici care ne afectau fizic dar mai ales psihic, nu suntem în stare să evoluăm. Mai grav este că prin acţiunea și mentalitatea celor care au trăit o bună parte din viaţă în acele timpuri deloc bune, înfânează posibilităţile copiilor de a avea parte de un viitor mai bun. Da, căci copiii sunt cei care vor reprezenta ţara mânie și dacă în momentul de faţă nu li se oferă șansa a învăţa într-un sistem performant vor face ceea ce fac acum cei cu putere de decizie.

         Personal, pledez în continuare pentru cultură, chiar dacă acum aceasta pare-se că-i o chestie așa, învechită, fără importanţă. Avem nevoie de aceasta căci doar prin însușirea unor bagaje consistente de cunoștinţe vom putea să facem diferenţa între persuasiune, manipulare și obedinenţă, dar și să fim în stare să stopăm atare acţiuni. Cunoașterea îţi oferă posibilităţi infinite și capacitatea de a lua singur decizii cu consecinţe pozitive. Şi totuși sistemul de învăţământ românesc se încăpăţânează să meargă contra curentului, a evoluţieie, a reformei și să scoată adepţi ai inculturii pe bandă rulantă. În asemenea condiţii eu stau și mă întreb: pe când o schimbare?

Premiile Oscar 2012

Sursa fotografiei: www.digitalspy.co.uk

        De câţiva ani mi-am făcut un obicei ca atunci când sunt decernate premiile Oscar să urmăresc acest eveniment care de altfel este foarte mediatizat și cu milioane de telespectatori din întreaga lume. Este interesant modul de desfașurare, dar cel mai mult îmi place umorul care parcă plutește peste tot în aer, în acele momente.

În dimineaţa aceasta însă, nu am auzit ceasul când a sunat și am pierdut cea de-a 84-a ediţie așa că primul lucru pe care l-am făcut când m-am trezit a fost de a deschide televizorul, radioul, de a intra pe net pentru a afla cine si-a mai adăugat în colecţia de premii o statuetă aurită. Deși anul acesta a fost destul de ușor de prevăzut cam cine va pleca acasă cu râvnitul premiu am fost totuși curios câte filme din cele nominalizate de mine au ieșit învingătoare. Iată și lista cu învingătorii:

Cel mai bun film: "The Artist"

Cel mai bun regizor: Michel Hazanavicius ("The Artist")

Cea mai bună actriţă în rol principal: Meryl Streep ("The Iron Lady")

Cel mai bun actor în rol principal: Jean Dujardin ("The Artist)

Cel mai bun actor în rol secundar: Christopher Plummer ("Beginners")

Cea mai bună actriţă în rol secundar: Octavia Spencer ("The Help")

Cel mai bun film într-o limbă străină: "Nader and Simin, A Separation" (Iran)

Cel mai bun film de animaţie: "Rango" de Gore Verbinski

Cel mai bun scenariu adaptat: "The Descendants" (Alexander Payne, Nat Faxon, Jim Rash)

Cel mai bun scenariu original: "Midnight in Paris" (Woody Allen)

Cea mai bună regie artistică: "Hugo" (Dante Ferretti, Francesca Lo Schiavo)

Cea mai bună imagine: "Hugo"(Robert Richardson)

Cel mai bun montaj: "The Girl with the Dragon Tattoo" (Kirk Baxter şi Angus Wall)

Cele mai bune costume: "The Artist" (Mark Bridges)

Cel mai bun machiaj: "The Iron Lady" (Mark Coulier, J. Roy Helland)

Cele mai bune efecte vizuale: "Hugo" (Robert Legato, Joss Williams, Ben Grossmann, Alex Henning)

Cea mai bună coloană sonoră: "The Artist" (Ludovic Bource)

Cel mai bun cântec: "Man or Muppet" din "The Muppets" - Bret McKenzie

Cel mai bun mixaj de sunet: "Hugo" (Tom Fleischman, John Midgley)

Cel mai bun montaj de sunet: "Hugo" (Philip Stockton, Eugene Gearty)

Cel mai bun lungmetraj documentar: "Undefeated", de TJ Martin, Dan Lindsay şi Richard Middlemas

Cel mai bun scurtmetraj documentar: "Saving Face", de Daniel Junge şi Sharmeen Obaid-Chinoy

Cel mai bun scurtmetraj de ficţiune: "The Shore", de Terry George şi Oorlagh George

Cel mai bun scurtmetraj animat: "The Fantastic Flying Books of Mr. Morris Lessmore", de William Joyce şi Brandon Oldenburg

*Notă: sursa listei este:www.adevarul.ro