Domn’e, avem guvern!

Sursa fotografiei: www.observatorcultural.ro

     PDL poate dormi liniștit la noapte, cabinetul Ungureanu a primit votul de-ncredere din partea Parlamentului. Să vedem ce va face această mărie cu noua sa pălărie. Sincer să fiu mă așteptam ca astăzi, în Plen, să fie un circ mai mare ca reprezentaţia Saltimbanco a Cirque du Soleil. Cu toate acestea, surprize au fost, dar de altă natură: amabilitatea prea făţișă a lui Ponta.

        În orice caz, atât demiterea și investirea unui guvern cu oameni noi/proaspeţi care nu au mai avut până acum o viaţă politică foarte pregnantă, dar cu o „experienţă” în spate destul de bună pentru a lua-n mâini hăţurile ministerelor, reprezintă pentru PDL un plus de imagine. Sau cel puţin așa gândesc ei.

      Legat de intervenţia lui Ponta, cam același gând a avut și acesta: să arate alegătorilor că în frunte cu el, USL sprijină proiectele într-adevăr importante și legale – doar guvernul să vrea să aibă idei bune.

Vom avea un nou guvern?

Sursa ftografiei: calindiaconu.wordpress.com

        Am urmărit astăzi acţiunea prin care Mihai Răzvan Ungureanu, prim-ministrul desemnat să conducă noul guvern, cerea votul Parlamentului pentru a fi pus în funcţie. Ceea ce am observat este că discursurile acestuia cât și ale reprezentanţilor PDL, UDMR și UNPR au fost destul de echilibrate (personal le-am privit cu scepticism – suspect de liniștite și fără atacuri grele unul asupra altuia). Cuvintele care au descris aceste discursuri sunt moderaţia și pragmatismul.

         În adresarea prim-ministrului desemnat din Plen am remarcat urmatoarele afirmaţii sau mai bine zis dorinţe: ”esenţa noului guvern îl reprezintă dialogul cu opoziţia (pentru că dintr-o colaborare fructuoasă cu aceasta, rezultă întotdeauna idei bune necesare ţării), cu societatea și cu Parlamentul,[...] căci acesta (dialogul) este cea mai puternică armă în diplomaţie[...]doresc ca acest guvern să fie capabil de a lua măsuri care să facă din România o ţară în care copiii noștri să aibă încredere și de care să fie mândri.” Sper doar că, în cazul în care va fi pus în funcţie, să-și respecte promisiunile pe care le-a enumerat și că într-adevăr măsurile luate împreună cu Guvernul să fie un bun augur României.

         Singurul reprezentant al opoziţiei, Ponta, a recurs la afirmaţii care duc cu gândul la dorinţa de a avea o colaborare cu miniștrii și prim-ministrul desemnaţi deși acesta cât și USL rămân la aceeași poziţie, aceea de a se recurge la „alegri aniticipate care ar da legitimitate guvernului și pledarea pentru demiterea actualului președinte al României – Traian Băsescu”. Bineînţeles că printre altele Victor Ponta a criticat vechiul guvern dar în același timp l-a lăudat pentru faptul că s-a îndepărtat de la conducere.

         Rămâne de văzut dacă se va întâmpla așa.

Cortina a căzut, cortina s-a ridicat

Asta vom vedea pe viitor - negru

         Cu aproximativ o oră în urmă am văzut la televizor discursul președintelui Traian Băsescu în care acesta numeste noul prim-ministru: Mihai Răzvan Ungureanu. Acum membrii USL ies și ei la atac și afirmă că nu sunt de acord cu ceea ce președintele a declarat înaintea lor.

           Cum spusei în articolul precedent că un nou spectacol stă să înceapă; iată că acesta a început și nu știu cât va ţine. De un singur lucru sunt sigur: atare circ nu aduce nici un avantaj/beneficiu (sau cum vreţi să-i spuneţi) României.

Într-un final guvernul Boc a făcut poc

Sursa fotografiei: calindiaconu.wordpress.com

        Mi se pare o decizie iraţională această demisie. Adică având în vedere că mai erau doar câteva luni până la alegerile parlamentare, nu văd de ce se înfrânează buna desfășurare a lucrurilor. Nu erau suficiente piedicile opoziţiei prin neparticiparea acesteia la deciziile nevralgice în ceeea ce privește conducerea României? Acum, prin acest eveniment, până la formarea unui nou guvern vom avea parte de noi episoade dintr-un serial prost (circ ieftin).

          Ah, și mă mai enervează un lucru. Tot timpul cât a fost la putere cvasi-guvernul ce tocmai a clacat ne intoxica cu declaraţii de tipul acelora în care spunea că își asumă răspunderea din toate punctele de vedere. De ce mama dracului mâncau ce nu trebuie, de ce nu și-au asumat răspunderea până la capăt?

         Am obosit să îmi mai pun întrebări și în acelși timp să găsesc răspunsurile și prin asta pun punct aici acestei neliniști interioare.

Va număra Bombonel ouă în închisoare?

Sursa fotografiei: www.opiniatimisoarei.ro

     Răsfoind presa online văd niște știri cu un conţinut SF. Aflu că fostul prim-ministru al României Adrian Năstase va fi încarcerat pe o perioadă de doi ani, fiind acuzat că a săvârștit acte ce corupţie. Eh, vă întrebaţi care-i partea fantezistă a informaţiei. Păi se poate face recurs și cu siguranţă că inculpatul nu va săvârși nici măcar o zi din pedeapsa pronunţată.
      Acum ce să facem, să lăudăm sau nu justiţia pentru actul de curaj, aș zice eu, pe care l-a întreprins? Dacă analizăm situaţia cu indulgenţă, da: începe să se facă dreptate în ţară, însă ceva nu miroase a bine. La rece, aș zice că-i cam dubioasă condamnarea asta așa de promptă. Adică să-și fi băgat coada „influenţa” cvasi-protestelor din stradă? Cred că da – este un fel de fleică de carne aruncată câinilor turbaţi din cauza foamei...poate, poate se mai potolesc. Ah și să nu mai punem la socoteală că vin alegerile. De ce oare nu s-a pronunţat sentinţa mai devreme – în 2011 – ar fi însemnat cumva că românul are memoria scurtă și nu-și va aduce aminte în faţa urnelor de actele brave ale actualei conduceri?
      Să revenim totuși la prezent pentru a ne gândi la viitor: dacă nea’ Năstase nu își va săvârși pedeapsa după gratii, atunci la dracu’ cu actul de curaj al justiţiei române. Nu avem nevoie de activităţi fără o finalitate practică, certă, palpabilă.

Studiu de caz: „locotenentul dus cu pluta”

Sursa fotografiei: www.ziuanews.ro

    În urmă cu câteva zile, când protestele nu erau încă stinse de gerul de afara, un locotentent din Armata Română al cărui nume este Alexandru Gheorghe, care de asemenea pentru a putea fi ușor identificat ca fiind membru alarmatei a venit îmbrăcat ca atare, a făcut mare zarvă în media și nu numai. Erau indivizi, și cu siguranţă că sunt și azi, care-l ridicau la rang de „erou naţional”, „martir” și totodată apărător al democaţiei. Pompos nu? Însă ce te faci când aceste, să le zic impresii, sunt false? De cum l-am văzut pentru prima dată mi-am dat seama că acesta este un individ care nu face altceva decât să aducă o pată armatei – garant al suverantităţii, a independenţei și a unităţii statului, a integrităţii teritoriale a ţării și a democraţiei constituţionale. Este inadmisibil ca un membru al acesteia să manifeste asemenea ieșiri. Ce-ar fi dacă numărul de simpatizanţi al domnului Alexandru G. ar fi mult mai mare și prostiile pe  care le debitează ar prinde contur? Așa se duce dracului democraţia...totul pornește de la o „nevinovată” simpatie și se ajunge la manipularea maselor unde oamenii sunt îndobitociţi și transformaţi în niște obedienţi.
       Ceea ce mă șochează mai tare este că așa-zisa presă liberă, obiectivă un adevărat jandarm al democraţiei susţine o atare nonvaloare. Eu înţeleg că vrea să sancţioneze orice abatere a actualei guvernări, dar nu încălcându-se codul deontologic a jurnalistului. Repet și am să repet de câte ori pot că suntem un stat democratic - într-adevăr tânăr și fragil -  și că un regim se înlătură prin vot. Așadar să nu ne mai văicărim acum în stradă și când sunt alegeri să stăm acasă. Prezenţa la urne face diferenţa. Odată ce s-a ales democratic un guvern printr-o majoritate trebuie respectată acea hotărâre. Așa-i procedura într-o democraţie sănătoasă: nu suntem mulţumiţi, dăm jos la următoarele alegeri, nu jucându-ne cu anticipatele creând instabilitatea politică care duce la o economie șubredă, la pierderea credibilităţii pe plan internaţional și a multor altora.

Gata cu protestele c-a venit furtuna!

Sursa fotografiei: www.adevarul.ro/

      De mai bine de 48 de ore în capitala României și în multe alte regiuni ale ţării ninge ne-ncetat, motiv bun ca pseodo-revoluţia să dea colţul. Aseară doar vreo sută de troglodiţi mai „jucau” în Piaţa Universităţii, număr insuficient pentru a mai fi interesant pentru mass-media. Astăzi, luând o pauză de la manifestaţii, presa a găsit un alt motiv pentru a sări la gâtul autorităţilor: condiţiile meteo extrem de nefavorabile pentru a se putea desfășura o activitate normală pe străzile patriei.
    Lăsând gluma de-o parte situaţia nu-i deloc bună. Pe bună dreptate, autoritătile trebuiesc criticate. Intr-adevăr au intervenit, însă insuficient și ca lucrurile să se complice și mai mult, românul este indisciplinat și nu ascultă de sfatul de a rămâne acasă. Indiferent de urgenţa pe care o au, pentru a nu ingreuna situaţia, ar trebui să dea și ei măcar odată ascultare informaţiilor de a nu porni la drum. Își pun propria viaţă-n pericol, dar îngreunează și salvarea celor care erau blocaţi încă de la începerea furtunilor de zăpadă.
    Dar de ce ar trebui să ne mire ineficienţa utilajelor de dezăpezire pe drumurile ce leagă diferitele localităţi dacă în interiorul orașelor nu-i mai roz?

„Vă rugăm se ne scuzaţi, nu producem cât furaţi”

Sursa fotografiei: www.europalibera.org

        Zilele acestea în Piaţa Universităţii, mânuţa de protestatari, au cărat cu ei mai multe pancarte pe care erau scrise numeroase mesaje adresate conduceii actuale a României. Am văzut la televizor mesajul din titlu, pe care de altfel majoritatea presei l-a promovat dacă pot spune așa. Mi se pare cel mai bun și singurul care într-adevăr înseamnă ceva. Restul sunt nimicuri pe care nu poţi să le înţelegi chiar și dacă te-ai chinui. Încă o dovadă că protestele nu au nici cea mai mică apropiere de realitate. Recunosc că sunt împotriva unor astfel de mahalagisme. Dacă într-adevăr în ţărișoara asta se vrea o schimbare nu s-ar veni cu joculţele de-a revolutia. Un adevărat simulacru. Ele nu sunt reprezentative pentru adevăratele nemulţumiri ale românilor. De aceea cred că nici nu s-a înghesuit populaţia la manifestaţii. Şi sunt de acord cu ei. Eu unul nu mă regăsesc și nu m-am gândit nici cel puţin o secundă să-mi manifest nemulţumirile. Da, deși cred că evenimentele din zilele acestea nu-și au rostul am și eu destule învinuiri, dar care să le adresez întregii clase politice, nu numai celor care ne conduc acum. De vină sunt toţi.

         Revenind la mesajul „Vă rugăm se ne scuzaţi, nu producem cât furaţi” ceea ce pot spune este ca-i genial. Păcat că astfel de lozinci nu sunt mai multe, care într-adevăr să determine lumea să iasă-n stradă. Ce să-i faci?! Așa-i românul: nici nu intră bine în apă că deja s-a înecat.
   

2012...încotro?

Sursa fotografiei: www.mondonews.ro

          Pare-se că românii au început anul în forţă. Ah, am uitat să pun între ghilimele cuvâtul forţă. De ce? Păi este destul de elocvet exemplul următor: cvasi-protestele din diferitele colţuri ale ţării. Lașitatea românului este la cote maxime. Nu pot să înţeleg, majoritatea poulaţiei se plânge de traiul scăzut și nu este în stare să protesteze? Nu, nu înţelegeţi greșit. Eu nu instig la violenţă, căci demonstraţii se pot face și pașnic, așa cum văd că stau la coadă pentru a atinge nu știu ce racle și pentru a închina mătănii ca divinitatea să se înduplece și să-i ajute din toate punctele de vedere (căci sunt și lacomi, așteaptă mură pară mălăiaţă în gura lui nătăfleaţă) în același mod pot să ceară guvernanţilor să nu mai doarmă-n post. Nu-i așa? Dacă ar fi să trag o concluzie în mijolcul articolului ar fi aceea că toate plângerile lor legate de situaţia ţării sunt niște aberaţii, nimic din ceea ce scot pe gură nu-i adevărat. Este cât se poate de logic – suntem 20, douăzeci, de milioane de români cu douăzeci de milioane de nemulţumiri, dar sunt doar câteva mii care într-adevăr vor o schimbare – simplu, nu se dorește o viaţă mai bună, sunt mulţumiţi cu ce au. Şi mă mai miră un fapt. Mass-media din România, deși în general se spune că media are o mare putere de convingere, cu toate mijoacele pe care le-au folosit nu au fost suficient de convingătoare. Mă uitam zile trecute la televizor și vedeam cum pe toate posturile importante, jurnaliștii detaliau evenimentele ce aveau loc în marile orașe, în speranţa că vor reuși să determine cât mai mulţi oameni să iasă-n strada. Chiar la un moment dat făceau exces de zel și tot degeaba, simţeam cum din persuadare tindeau către manipulare. 

          Analizând putin situaţia din Piata Universităţii – București – indivizii prezenţi în fiecare seară habar nu au ce vor. Bine, bine: jos guvernu’ și jos cu Băse, dar după...ce se întâmplă? Să vină grădinarul Ponta cu a lui floare rară din partid: Crin?! La dracu,  scuzaţi-mi ieșirea, mai bine și bruma aceea de protestatari rămâneau acasă.

          În loc de concluzie: aceeași mărie cu altă pălărie. La mai multe pălării!

Moneda euro muribundă, dar la noi totuși este puternică

Sursa fotografiei: www.zeustv.ro

 De vreo două-trei zile mai toate mijloacele de comunicare în masă citează pe mai marii analişti economici care urlă că moneda euro este pe cale să se prăbuşească. Unii mai pesimişti decât alţii spun chiar că aceasta nu va apuca Crăciunul.

         Dacă lucrurile stau aşa cred că mulţi se întreabă de ce la noi nu se observă, ci din contră chiar nu mai conteneşte să tot aibă o evoluţie ascendentă. Ar fi foarte mulţi factori care menţin moneda europeană la un nivel ridicat, însă ceea ce mă frapează este că BNR-ul nu prea mai mişcă pentru a nu o lăsa-o să se tot ducă. Iar ca totul să fie și mai frumos statul sau mai bine zis cine-l administrează - guvernul – face tot posibilul ca la fiecare sfârșit de lună cursul euro-leu să fie tot mai mare. De ce? Păi explicaţia este destul de simplă: statul, deși nu se mai împrumută de la FMI, are în continuare nevoie de bani pentu a-si plăti datoriile către populaţie și pentru a face acest lucru se finanţează de pe pieţele bancare externe sau interne. Adică se împrumută în euro dar plăţile le face în moneda naţională – leul, așa că are tot interesul ca atunci când are loc schimbul valutar (euro schimbat în leu) să vândă euro la un preţ cât mai mare și hopa...credeţi-mă că la sumele destul de mari tranzacţionate de stat se observă un surplus de pe urma lor.

         Acum mulţi ar spune - printre care si eu până la un punct -  că este o mișcare inteligentă, dar cu ce preţ? Unul destul de mare – să ai instabilitate pe piaţa valutară nu-i chiar tocmai OK.

Domino cu 27 de piese?

Sursa fotografiei: www.ziare.com

        Uniunea Europeană este în momentul de faţă ca un domino ale cărei piese se află pe un butoi cu pulbere ce stă să facă poc. Mă întreb oare cine va aprinde fitilul şi va face ca undele exploziei să pună la pământ toate piesele? Multe din statele componente se află cu-n picior în colaps şi încă pe atâtea îşi prevestesc aceeaşi soartă. După Italia, „Ungaria este acum cea care a atins punctul de fierbere având în vedere situţia propriei monede – o depreciere ce a mărit datoria externă a acestei ţări la un maximum istoric” – aceasta fiind o ştire ce a fost pe prima pagină a multor publicaţii economice. Pare-se că astfel de cazuri nu se mai sfârşesc ci, chiar se intensifică creând panică printre angajaţi, angajatori şi nu numai. Şi cum UE nu se află pe o insulă izolată ci într-o piaţă globală presimt că „ciuma asta bubonică” numită criză va fi omniprezentă mult timp de acum înainte ducând la complicaţii şi mai urâte de atât.